
Bullying-ul a devenit o problemă psihologică și socială foarte frecventă în toate mediile: școli, locuri de joacă, activități sociale ale copiilor, precum și mediul online.
Abordarea psihologică a copilului agresor se recomandă să fie guvernată de trei obiective majore:
- Încetarea comportamentului de intimidare și amenințare a altora și înlocuirea lui cu respect și bunătate.
- Dezvoltarea empatiei și compasiunii pentru alții.
- Încetarea utilizării metodelor agresive de control de către părinții sau tutorii copilului agresor și înlocuirea lor cu metode pozitive de parenting.
Recomandăm următorii pași în intervenție:
1. Culegeți date de la client privind patternurile lui de interacțiune cu colegii, în special atunci când încearcă să controleze situația sau săi intimideze pe alții.
2. Întâlniți-vă cu părinții/tutorii copilului și cu cadrele didactice pentru a cere informații privind patternul de bullying și intimidare practicat de copil.
3. Evaluați nivelul de insight al clientului privind problema prezentă (ex. demonstrează un insignt bun asupra naturii problematice a comportamentului său, este de acord cu preocupările celorlalți și este de acord să încerce să se schimbe, demonstrează ambivalență privind problema descrisă și este reticent să o abordeze sau nu este motivat să se schimbe.
4. Evaluați simptomele unor posibile diagnostice comorbide (opoziționism provocator, ADHD, depresie secundară unei tulburări anxioase), inclusiv vulnerabilitatea la suicid, riscul de suicid atunci când este prezentă depresia.
5. Evaluați orice problemă legată de vârstă, gen, cultura care ar putea avea legătură cu problema comportamentală a copilului, factori care ar putea să ajute la o mai bună înțelegere a comportamentului copilului.
6. Evaluați severitatea nivelului de afectare a funcționării copilului pentru a determina nivelul adecvat de îngrijire (de exemplu, comportamentul notat creează la un nivel ușor, moderat, sever sau foarte sever tulburări sociale, relaționale, vocaționale sau ocupaționale); evaluați continuu pe parcursul intervenției severitatea afectării și eficacitatea tratamentului (de exemplu, clientul nu mai demonstrează o afectare severă dar problema cauzează încă o deficienta ușoară sau moderată).
7. Evaluați îngrijirea copilului la nivel de familie, școală, și comunitate, cu scopul identificării problemelor – ex. nesocotire persistentă pentru nevoile emoționale sau fizice ale copilului, schimbări repetate la îngrijitorii primari, oportunități limitate de atașamente stabile, pedepse persistente dure sau alte acte de parenting neadecvat (ex. agresivitate, abuz).
8. Confruntați clientul cu faptele raportate de alții care indică faptul că el / ea se angajează în comportament intimidant față de colegi.
9. Faceți joc de rol cu copilul simulând câteva interacțiuni cu colegii, în care terapeutul joacă rolul agresorului și utilizează bullying-ul pentru a-i intimida pe alții; cereți copilului să recunoască faptul că se comportă în acest mod.
10. Învățați clientul empatia pentru victima comportamentului său de intimidare, cerându-i să facă o lisă a emoțiilor generate victimei din cauza agresiunii lui, cum ar fi frica, respingerea, furia, neputința sau retragerea socială. Poate să scrie o scrisoare în care își cere scuze pentru bullying.
11. Angajați copilul într-o ședință de joc de rol în care el este victima bullying-ului din partea unui coleg, jucat de terapeut. Opriți jocul de rol periodic pentru a identifica și explora emoțiile victimei.
12. Atenționați clientul să observe cazurile de bullying săvârșite de alții și să noteze emoțiile victimei. Discutați pe baza acestor emoții.
13. Explorați capacitatgea copilului de a fi empatic. Evaluați dacă este crud cu animalele sau cu alți oameni (criterii DSM pt tulburarea de conduită).
14. Cereți copilului să scrie o listă de cuvinte care îl descriu și evaluați percepția de sine (stima de sine scăzută, etichetarea ca agresiv, izolarea, sentimentul că nu este iubit etc.)
15. Referiți copilul la evaluare psihologică pentru a determina percepția de sine, starea emoțională, stilul de relaționare. Furnizați feedback copilului și părinților.
16. Asistați copilul în explorarea obiectivelor sale când se angajează în intimidarea altora (ex. să-și impresioneze colegii, să obțină acceptare, să-I controleze pe alții, să rezolve un conflict utilizând agresivitatea).
17. Faceți joc de rol pe baza interacțiunilor sociale în care clientul este agresor. Opriți acțiunea periodic pentru a-l ajuta să-și verbalizeze scopul sau intenția.
18. Citiți pasaje din cărți sau vizionați video-uri cu clientul în care apar secvene de bullying. Cereți-i să identifice scopul agresorului și emoțiile victimei.
19. Asistați copilul în identificarea metodelor prosociale menite să atingă obiective de interacțiune socială sănătoasă – cum ar fi obținerea respectului celorlalți prin a fi drăguț, onest, de încredere; obținerea unei poziții de lider prin asertivitate și respect, nu prin agresiune; utilizarea unor tehnici eficiente de rezolvare de probleme în locul intimidării.
20. Faceți jocuri de rol pe baza situațiilor conflictuale, în care copilul să folosească întâi bullying-ul și apoi asertivitatea si strategiile de rezolvare de probleme.
21. Într-o ședință de terapie de falimie, dați familiei sarcina să rezolve conflicte. Evaluați utilizarea tehnicilor eficiente de rezolvare de probleme versus agresivității și atitudinii autoritare.
22. Explorați cu membrii familiei dacă agresiunea, amenințarea și intimidările sunt adesea parte a interacțiunilor din familie, în special în perioadele de conflict.
23. Învățați membrii familiei tehnici de rezolvare a conflictului bazate pe respect, astfel încât autoritatea părinților să fie recunoscută, dar nu impusă indiferent de emoțiile copilului.
24. Realizați ședințe de joc de rol cu familia și ghidați-i în utilizarea tehnicilor prosociale de rezolvare de probleme care respectă drepturile și sentimentele celorlalți.
25. Recomandați participarea copilului la un grup de dezvoltare a abilităților sociale care pune accentul pe demonstrarea respectului și compasiunii față de colegi.
26. Discutați cu copilul pe baza a ceea ce a învățat la acest grup.
27. Ajutați copilul să-și recunoască emoțiile, să comunice limitele, să găsească alternative dezirabile de rezolvare a conflictelor.
28. Citiți cu copilul cărți terapetuce centrate pe bullying, discutați aplicarea ideilor învățate în viața de zi cu zi.
29. Conduceți ședințe de terapie de familie pentru a explora dinamica fenomenelor (ex. Alcoolism parental, comportament agresiv al părinților, abuz verbal sau sexual, consum de substanțe, neglijare).
30. Încurajați și sprijiniți copilul în exprimarea emoțiilor sale legate de experiențele trecute de neglijare, abuz, separare sau abandon.