Modificarea clasei în funcţie de cerinţele unui copil cu hiperactivitate cu deficit de atenţie

Propunem învăţătorilor o serie de tehnici şi metode de modificare a clasei în funcţie de cerinţele unui copil cu hiperactivitate cu deficit de atenţie. Ne-am inspirat din tehnica de orientare comportamentală propusă de psihologul american Harvey Parker. Ideea este de abordare diferenţiată şi personalizată a fiecărui caz în parte.

Astfel, dacă copilul manifestă impulsivitate, cel mai indicat este să se ignore comportamentele necorespunzătoare de importanţă minoră, să fie recompensat sau pedepsit imediat ce comportamentul s-a produs, să fie supravegheat în pauze. Este foarte important ca învăţătorul să evite criticarea copilului, în special în faţa clasei. Fiecare comportament pozitiv, indiferent dacă este de importanţă minoră, trebuie imediat evidenţiat şi subliniat.

Învăţătorul poate chiar încheia un contract comportamental cu copilul, câştigându-i astfel încrederea. Copilul trebuie instruit să-şi controleze propriul comportament. Astfel, i se spune că nu va fi numit să răspundă la lecţie decât dacă ridică mâna. Sub nici o formă nu se vor lua în consideraţie răspunsurile date de acesta dezordonat.

Dacă copilul are dificultăţi în susţinerea atenţiei la sarcină, este indicat să fie aşezat într-o zonă liniştită a clasei, departe de fereastră, lângă un coleg ce poate fi luat ca model. Este bine ca unui astfel de copil să i se acorde mai mult timp pentru realizarea sarcinilor. De regulă, sarcinile lungi se fragmentează în secvenţe mai scurte. Cerinţele faţă de acest copil pentru obţinerea unui calificativ mai bun trebuie să fie mai reduse, pentru a-i da sentimentul reuşitei. De asemenea, este indicat să i se dea teme mai scurte. Când vorbeşte cu un copil cu dificultăţi atenţionale, învăţătorul trebuie să-l privească în ochi. Un învăţător experimentat va stabili un semnal confidenţial cu copilul. Astfel, atunci când acesta iese din sarcină, învăţătorul poate să-l atenţioneze fără a-l pune în inferioritate în faţa colegilor.

Cei mai mulţi copii cu hiperactivitate cu deficit de atenţie sunt dezorganizaţi, împrăştiaţi. Este indicat să se utilizeze material vizual în predarea lecţiei. Copilul va fi ajutat să-şi organizeze activitatea. I se poate chiar impune să aibă o agendă în care să-şi noteze toate sarcinile şi temele pentru acasă. Un astfel de copil trebuie controlat regulat dacă şi-a făcut temele şi încurajat să-şi ţină lucrurile în ordine. Este bine să i se dea sarcinile pe rând, pentru a evita confuzia. Învăţătorul îl poate ajuta să-şi stabilească scopuri pe termen scurt, pentru a savura mici succese ce au darul de a-i îmbunătăţi stima de sine.

De regulă aceşti copii au o dispoziţie proastă, fapt pentru care ei trebuiesc să fie în permanenţă încurajaţi. Este bine să fie lăudaţi pentru rezultatele obţinute şi pentru comportamentul pozitiv. Învăţătorul trebuie să-i vorbească cu calm, fără ameninţare, chiar dacă el manifestă nervozitate. Înainte de a-i face reproşuri, trebuie să ne asigurăm că a înţeles instrucţiunile. Sunt extrem de utile discuţiile individuale ale învăţătorului cu copilul şi consultările frecvente cu părinţii. Este bine să i se dea posibilitatea de a fi lider în clasă sau să-şi ajute un coleg la o materie la care are rezultate bune.

Pe planul socializării, este indicat să se evidenţieze comportamentul social pozitiv, iar copilul să fie încurajat să observe un coleg-model. Se evită, pe cât posibil, implicarea copilului în activităţi sociale cu grad competiţional ridicat, acestea putând provoca activare, dezorganizare şi frustrare. În schimb, se încurajează învăţarea în colaborare cu alţi colegi şi char se dau sarcini de acest tip. Un astfel de copil trebuie recompensat frecvent, pentru a-i cerşte stima în clasă. I se dau chiar responsabilităţi sociale (spre exemplu este numit responsabil cu disciplina în clasă pe timpul pauzelor), pentru a fi privit înrt-o lumină pozitivă de către colegi.

Un rol extrem de important îl are relaţia care se stabileşte între părinţii unui copil cu hiperactivitate cu deficit de atenţie şi învăţătorul acestuia. Printr-o bună colaborare, prin monitorizarea activă a comportamentului copilului, rezultatele nu vor întârzâia să apară.

În continuare, le-am oferit învăţătorilor o serie de instrumente de monitorizare a comportamentului copiilor hiperactivi. Acestea sunt grile de observaţie care se utilizează atât cu scopul urmăririi progresului comportamental al copilului, cât şi cu scopul comunicării eficiente dintre învăţător şi părinţi.

Pentru a face faţă unui comportament deviant este necesar, în primul rând, să se cunoască cu precizie când şi cu ce amplitudine se manifestă acesta. Un rol esenţial în realizarea acestui tip de diagnostic îl au observaţiile părinţilor şi ale învăţătorului. Pentru a realiza o observaţie ştiinţifică avem nevoie de grile de observaţie specializate. Le-am propus învăţătorilor utilizarea a două modele de grile de observaţie a comportamentului copilului în clasă şi respectiv acasă: Fişa de observaţie a comportamentului din clasă al şcolarului mic şi Fişa de observaţie a comportamentului de acasă al şcolarului mic. Fiecare grilă descrie o serie de situaţii frecvent întâlnite acasă, respectiv în timpul activităţilor şcolare. De asemenea, se oferă posibilitatea de a descrie cu precizie severitatea comportamentului deviant al copilului, pe o scară gradată de la 1 la 9.

Pe baza acestor grile de observaţie se pot completa pentru fiecare copil cu hiperactivitate cu deficit de atenţie tabele de urmărire zilnice personalizate. Aceste tabele cuprind doar acele situaţii care îi pun copilului probleme de adaptare. Se oferă astfel posibilitatea înregistrării precise a modului în care evoluează comportamentul respectiv atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt (de la o zi la alta).

Pentru o monitorizare eficientă a comportamentului elevului se întocmeşte un tabel de urmărire zilnică personalizat: Fişa de monitorizare a comportamentului zilnic. Această fişă se multiplică şi se completează în fiecare zi atât de părinte, cât şi de învăţător. Ea este purtată în permanenţă de copil în ghiozdan. La sfârşitul zilei se calculează un scor total, prin suma scorurilor obţinute în situaţiile problematice. Progresul comportamental se înregistrează atunci când scorurile zilnice scad.

 

Reclame

Despre geaninaciuhan

Data nașterii: 18.09.1971 Locul Nașterii: Targu-Neamț Casătorită cu Dan-Lucian Cucu-Ciuhan Copil: Ciprian-Alexandru STUDII: 1995—Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—licențiat în psihologie 1997—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Master în psihodiagnostic şi psihoterapie 2000—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Doctorat în psihologie 2005—Societatea de Psihoterapie Experienţială Română—Psihoterapeut formator supervizor în psihoterapie experienţială 2009—Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Management—Master în Management Public
Acest articol a fost publicat în Pentru invatatori și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s