Teoria emoției din perspectiva experiențială

Psiholog BucurestiÎn funcționarea normală, emoțiile sunt resurse esențiale și adaptative care ajută individul uman nu numai să supraviețuiască, dar și să se dezvolte mai eficient și să ducă o viață mai satisfăcătoare. Capacitatea omului de a-și accesa, regla și utiliza propriile emoții este cunoscută sub denumirea de inteligență emoțională (Greenberg, 2002). Deoarece emoțiile fac parte din viața interioară extrem de bogată a omului, iar omul este constituit din trasături multiple și adesea contradictorii, în mod obișnuit acesta are tendința de a trăi emoții multiple și contradictorii. Acestea rezultă în principiu din interacțiunea dintre trăsăturile de personalitate ale individului și situațiile de viață prin care trece.

Relația dintre sine și lumea în care trăiește individul uman este una dinamică, de interdeterminare reciprocă, denumită de Leslie Greenberg dialectic constructivă. Ideea de bază este că această relație se află într-un proces dinamic de modificare, în care atât individul cât și mediul se schimbă în permanență. (Elliott & all., 2004)

Tocmai datorită acestei complexități, sistemul emoțional uman poate deveni disfuncțional, iar acest lucru se poate produce într-un număr mare de moduri diferite. Incapacitatea sau chiar refuzul de a-și accesa propriile emoții sau aspecte ale propriei experiențe emoționale poate duce la deprivarea individului de informații extrem de valoroase și cu mare valoare adaptativă. O altă dificultate frecventă apare atunci când cel mai adaptativ răspuns emoțional este ascuns în spatele altor răspunsuri emoționale, ca atunci când frica se ascunde în satele furiei. În plus, persoanele care au probleme legate de reglarea emoțională pot fi copleșite de emoții puternice și dureroase sau, din contră, pot fi anesteziate și se pot distanța de propriile emoții.

Teoria proces-experiențială descrie de asemenea cum se schimbă oamenii, inclusiv cum învață să-și acceseze și să-și utilizeze emoțiile pentru a se auto-ghida spre cele mai potrivite acțiuni menite a face față situațiilor stresante și a-și regla emoțiile. Relațiile, inclusiv relația terapeutică, pot facilita învățarea emoțională, în primul rând prin furnizarea unui context de siguranță și suport. Acest context stimulează clientul să lucreze activ cu experiențele sale emoționale contradictorii, fapt ce-l ajută în final să dezvolte noi experiențe și o mai bună acceptare de sine.

Emoția este fundamentală în construcția sinelui și este un determinant cheie al auto-organizării. La cel mai basic nivel de funcționare, emoțiile reprezintă o formă adaptativă de procesare a informațiilor și de pregătire pentru acțiune, ele având rolul de a orienta omul în mediul său și de a-i promova starea de bine. Emoțiile au de asemenea rolul de a informa individul dacă o nevoie, valoare sau scop important poate fi atins sau, din contă, poate fi alienat într-o situație dată. Emoțiile sunt totodată implicate în stabilirea priorităților și sunt tendințe de a acționa în urma evaluării situației, luând în calcul scopurile, nevoile și preocupările persoanei.

Emoția este un fenomen cortical complet diferit de gândire. Are propriile baze neurochimice și fiziologice și reprezintă un limbaj unic prin care creierul uman se exprimă. Sistemul limbic este implicat fundamental în răspunsurile emoționale. Acesta guvernează multe dintre procesele fiziologice ale organimului uman, influențând automat sănătatea fizică.

O altă idee fundamentală în teoria proces-experiențială asupra emoțiilor este aceea că, în urma evoluției, cortexul emoțional a căpătat capacitatea de învățare complexă a răspunsurilor emoționale. Astfel, odată cu derularea unei experiențe de viață, se formează rețele neuronale care produc răspunsuri emoționale similare la apariția semnelor învățate legate de evemimente/ obiecte ce au produs anterior o anumită emoție. Aceste amintiri ale experiențelor emoționale trăite se structurează în scheme emoționale. Pe baza acestora oamenii reacționează automat la indicii ale situațiilor despre care au învățat că sunt periculoase, iar aceste reacții sunt rapide și nu implică gândirea. Spre exemplu, persoana adultă care simte frică atunci când aude vocea tatălui său, autoritar și dominant pe toată perioada copilăriei.

Schemele emoționale sunt structuri organizate și rafinate prin experiență, fiind ulterior stocate în rețele mnezice. Mai mult, procesarea emoțională pe baza acestor scheme este sursa principală de experiență emoțională și ținta intervenției și schimbării terapeutice în psihoterapia experiențială centrată pe emoție propusă de Leslie Greenberg și Robert Elliott.

Schemele emoționale se formează în urma unor evenimente cu o încărcătură emoțională puternică, cum ar fi trădarea sau abandonul, și care se traduc în reacții emoționale puternice. Cu cât emoția este mai intensă, cu atât crește probabilitatea ca aceasta să fie ”fixată” într-o schemă emoțională. Deci schema emoțională este formată de emoții conectate cu amintiri ale sinelui în situație. Drept rezultat, răspunsul emoțional poate fi retrăit în nenumărate rânduri și la mult timp după eveniment. Orice amintire a evenimentului dureros stimulează un răspuns emoțional asemănător.

Schimbarea structurii schemei emoționale memorate în cadrul psihoterapiei se realizează prin procesul de reconsolidare a memoriei. (Nadel & Bohbot 2001, citați de Greenberg, 2010) Teoriile clasice ale memoriei sugerează ideea că, imediat după ce s-a produs învățarea, există o perioadă de timp în care informația memorată este fragilă și labilă, iar după trecerea unui anumit timp amintirea respectivă devine permanentă. Pe parcursul perioadei de consolidare se poate perturba formarea amintirii; odată ce această fereastră în timp s-a închis, amintirea poate fi modificată sau inhibată, dar nu poate fi eliminată. O teorie și mai recentă asupra memoriei sugerează că de fiecare dată când o amintire este regăsită, schema de bază a acesteia devine din nou labilă și fragilă, ea necesitând o nouă perioadă de consolidare, numită reconsolidare. Această perioadă de reconsolidare permite o nouă șansă de perturbare a amintirii. Posibilitatea perturbării sau chiar distrugerii unei scheme emoționale învățate anterior prin blocarea reconsolidării are implicații clinice extrem de importante.

Schemele emoționale

Ideea de schemă nu are sensul de reprezentare mentală statică de natură lingvistică a unei emoții, ci de plan de acțiune dinamic, fiind vorba despre un proces. Acesta poate include și componente lingvistice, dar baza lui este formată din elemente preverbale: senzații corporale, imagini vizuale și uneori chiar și mirosuri. Mai mult, ele nu sunt direct disponibile spre conștientizare și pot fi accesate doar indirect, prin intermediul experiențelor care le-au produs. Pentru a le activa trebuie să activăm mai întâi experiențele specifice (ex.: o amintire), care trebuie să fie explorate sau exprimate înainte de a reflecta asupra lor. Această secvențiere a pașilor de intervenție este crucială în psihoterapia experiențială centrată pe emoții: activare, explorare și exprimare, reflecție. (Greenberg, 2002)

Mai mult, schemele emoționale sunt implicate în procese complexe de auto-organizare, iar aceste structuri ce rezultă din sinteza dinamică a mai multor scheme emoționale nu sunt nici ele entități statice sau permanente, ci se construiesc și se re-construiesc continuu, de la un moment la altul. Ele par a fi stabile doar datorită faptului că individul le reconstituie regulat, pornind de la aceleași componente de bază în interacțiunea cu situația problematică. Acest proces complex și dinamic necesită o analiză atentă și individualizată din partea terapeutului, bazată pe capacitatea empatică a acestuia și pe măiestria cu care ghidează clientul în etapele activării, explorării și exprimării schemelor emoționale.

Fiecare persoană are mai multe scheme emoționale care pot fi activate separat sau simultan. Structurile de auto-organizare ce rezultă din combinarea schemelor emoționale se manifestă sub forma unor ”voci” interioare. (Elliott & Greenberg, 1997) Aceste ”voci” au tendința de a ”vorbi” fie separat, fie în același timp, fie la unison fie în contradictoriu. Este vital ca terapeutul să recunoască și să respecte această multiplicitate de auto-organizare a ”vocilor”, deoarece acestea sunt o sursă importantă de creștere și adaptare creativă (Elliott, 2004).

Procesele componente ale unei scheme emoționale sunt prezentate de Robert Elliott, acesta făcând distincție între cinci elemente de bază: elemente perceptual-situaționale, elemente de expresie corporală, elemente simbolic-conceptuale, elemente motivațional-comportamentale și procesele nucleare ale schemei emoționale. Acestea sunt prezentate schematic în figura urmatoare: (după Elliott & all., 2004)

Psiholog Bucuresti

Schema emotionala

Elliott și Greenberg definesc procesele componente ale schemei emoționale astfel (Elliott & all., 2004):

  1. Elementele perceptual-situaționale – reprezintă mediul de viață trecut și prezent al persoanei, inclusiv conștiința imediată asupra situației curente și amintirile episodice.
  2. Elementele de expresie corporală – reprezintă reacțiile corporale ce însoțesc emoțiile, aici intrând atât senzațiile corporale imediate (ex.: senzație de nod la nivelul intestinelor însoțită de senzație de impulsuri electrice la nivelul brațelor și picioarelor) cât și expresia emoției (ex: expresie facială de teamă și râs nervos).
  3. Elementele simbolic-conceptuale – sunt reprezentări verbale sau vizuale ale proceselor schemei emoționale produse în urma conștientizării elementelor perceptual-situaționale și de expresie corporală. Acestea iau adesea forma unor afirmații verbale (ex.: ”Simt că aș putea fi atacat în orice moment”), dar includ și metafore asociate cu schema corporală (ex.: culoarea neagră, mirosul de fum de țigară).
  4. Elementele motivațional-comportamentale – sunt activate de procesele schemei emoționale și apar sub forma unor dorințe, nevoi sau intenții asociate (ex: de a fi protejat de atac) sau tendințe spre acțiune (acțiuni posibile; ex.: a scăpa de frică încercând să o ignore).
  5. Procesele nucleare ale schemei emoționale – organizează toate componentele schemei emoționale în jurul unei emoții particulare (ex.: teama legată de pierdere). Acestea pot fi recunoscute doar după auto-reflectarea asupra celorlalte patru elemente.

Procesarea emoțională optimă implică toate aceste elemente ale schemei emoționale. Atunci când persoana neglijează una sau mai multe dintre elemente, trăirea emoției nu este complet procesată. Spre exemplu, clientul poate avea tendința să-și proceseze experiența emoțională într-o manieră intelectuală, simbolic-conceptuală, utilizând etichete verbale fără referință la situația perceptuală, expresia corporală sau elementele motivațional-comportamentale. Este mult mai dificil să procesăm experiențe dureroase dacă una sau mai multe elemente ale schemei emoționale lipsesc.

Acesta este motivul pentru care în abordarea psihoterapeutică centrată pe emoție clientul este ajutat inițial să-și acceseze schemele emoționale în mediul sigur și permisiv al procesului terapeutic. Aceste condiții facilitează o procesare mai completă a schemelor emoționale, care la rândul său îi oferă clientului mai multe informații și, dacă este necesar, îi permite să-și restructureze schemele emoționale care nu mai sunt adaptative. (Greenberg, 2002)

Reclame

Despre geaninaciuhan

Data nașterii: 18.09.1971 Locul Nașterii: Targu-Neamț Casătorită cu Dan-Lucian Cucu-Ciuhan Copil: Ciprian-Alexandru STUDII: 1995—Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—licențiat în psihologie 1997—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Master în psihodiagnostic şi psihoterapie 2000—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Doctorat în psihologie 2005—Societatea de Psihoterapie Experienţială Română—Psihoterapeut formator supervizor în psihoterapie experienţială 2009—Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Management—Master în Management Public
Acest articol a fost publicat în Despre Psihoterapie, Psiholog Bucuresti, Psihoterapeut Bucuresti, Psihoterapie și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Teoria emoției din perspectiva experiențială

  1. Pingback: Reglarea emoțională în situații curente de stres | Psiholog Geanina Cucu-Ciuhan, Ph.D.

  2. Pingback: Adolescentul depresiv | Psiholog Geanina Cucu-Ciuhan, Ph.D.

  3. Pingback: Fundamentele psihoterapiei experiențiale centrate pe emoții | Psiholog Geanina Cucu-Ciuhan, Ph.D.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s