Copiii n-ar trebui să plateasca prețul emoțional al divorțului părinților! Principala datorie a noastră ca părinți este să veghem cu mare atenție asupra evoluției emoționale a copilului nostru, să observăm din timp semnele unei evoluții disfuncționale în personalitatea lui și să apelăm, dacă este cazul, la ajutorul specializat al psihologului pentru consiliere sau psihoterapie. Un copil de 15 ani nu este normal nici să gândească așa de absolutist, nici să ia decizii extreme în legătură cu viața lui, nici poate să aibă un duhovnic cu care să schimbe mesaje pe email. Este evident că acest copil nu are parte de o comunicare afectivă autentică cu niciunul dintre părinți și că are probleme serioase de integrare in grupul de aceeași vârstă. Unii dintre noi suntem așa de centrați pe performanele școlare ale copiilor noștri, pe imaginea externă pe care ne-o crează ideea că avem un ”copil perfect”, încât uităm să-i mai dăm atenție sufletului lui, uităm să-l ajutăm să crească armonios.

http://www.realitatea.net/iulia-ionescu_1380822.html