Interviul clinic este, fără îndoială, cea mai importantă metodă de colectarea a datelor în cadrul evaluării psihologice a copilului. Practic, fără datele culese prin interviu, rezultatele la testele psihologice rămân doar date seci și fără un înțeles clar. Informațiile obținute prin interviu se utilizează ca o modalitate de verificare a înțelesului și validității rezultatelor la testele psihologice. În plus, interviul clinic furnizează informații importante ce nu pot fi obținute prin niciuna dintre celelalte metode de psihodiagnostic clinic.

Nu trebuie să confundăm interviul clinic cu o simplă conversație. Spre deosebire de conversație, interviul clinic are o secvențialitate clară și este organizat în jurul unor teme specifice și relevante pentru scopul diagnosticului clinic.

Obiectivele generale al interviului clinic sunt: a) să stabilească o relație de colaborare între clinician și client care să ducă la obținerea de informații relevante din punct de vedere clinic; b) să ajute clinicianul în încercarea sa de a culege informații clinice care nu pot fi obținute cu ușurință prin alte metode; c) să ajute atât clinicianul cât și clientul să înțeleagă mai bine simptomatologia clinică; d) precum și să furnizeze linia directoare în procesul de terapeutic. Pentru atingerea acestor obiective este esențial ca psihologul clinician sa adopte o atitudine de direcționare și control al interviului, precum și cunoașterea amănunțită a domeniilor și temelor ce trebuiesc atinse pe parcursul interviului.

Orice interviu clinic trebuie să atingă anumite obiective specifice, cum ar fi: evaluarea punctelor forte ale clientului, nivelul de adaptare, natura și istoria problemei, diagnosticul, precum și istoricul presonal și familial relevant din punct de vedere al simptomatologiei clinice.

Tehnicile specifice utilizate pentru a atinge aceste scopuri variază de la un clinician la altul. Majoritatea psihologilor clinicieni utilizează cel puțin un formular structurat cu scopul de a culege date de identificare și elemente de bază ale istoriei clientului. De asemenea, aceștia utilizează adesea liste de control, pentru a se asigura că acoperă toate temele relevante în cadrul interviului clinic. Un număr important de clinicieni continuă acest demers cu utilizarea unei forme de interviu structurat formal, de tipul KID-SCID (Interviul clinic structurat pentru tulburările clinice ale sugarului, copilului și adolescentului conform DSM-IV). Acesta este un instrument semistructurat proiectat pentru a genera diagnostice pediatrice (David, D., 2007). Interviul conține module pentru: tulburările de comportament disruptiv, episoadele afective și psihotice, tulburările afective și psihotice, tulburările anxioase, tulburările în legătură cu alcoolul și substanțele, tulburările de adaptare.