Modelul pleacă de la ideea că oamenii se nasc cu potențial diferit pe plan psihologic, intelectual, fizic și interpersonal. Ei au anumite predispoziții biologice la naștere și au tendința de a-și împlini acest potențial. Modul în care ei se dezvoltă depinde în mare măsură de mediu. Atunci când mediul este suficient de bun pentru a-i oferi copilului satisfacerea nevoilor de bază, potențialul acestuia de dezvoltare se împlinește. Oamenii continuă să se adapteze și să se dezvolte de-a lungul întregii vieți, în limitele predispozițiilor lor biologice. Ei nu-și pot transforma complet personalitatea, dar pot ajunge să accepte cine sunt și să-și împlinească la maxim potențialul.

Procesul de consiliere constă într-o scufundare interioară a clientului cu scopul unei mai bune înțelegeri a propriei persoane, urmată de readucerea lui în lume cu o capacitate îmbunătățită de a face față problemelor. Intervenția începe cu explorarea, continuă cu insightul și se finalizeazã cu acțiunea.

Schema generală a procesului de consiliere cuprinde următoarele etape (Hill, 2009):

1. Stadiul explorării
2. Stadiul insight-ului
3. Stadiul acțiunii

În stadiul explorării consilierul are ca scopuri principale: stabilirea raportului, dezvoltarea relației terapeutice, încurajarea clientului să-și spună problema, ajutarea clientului să-și exploreze gândurile și sentimentele și cunoașterea clientului. Explorarea îi dă clientului oportunitatea să-și exprime emoțiile și să înțeleagă complexitatea problemei sale.

În stadiul insight-ului consililerul colaborează cu clientul cu dublul scop scop: de a-l ajuta să se înțeleagă mai bine pe sine, să-și înțeleagă mai bine gândurile, sentimentele și comportamentele; de a-și înțelege mai bine rolul în perpetuarea propriilor probleme. Insightul îl ajută pe client să vadă lucrurile într-o lumină nouă și să-și asume responsabilitatea și controlul asupra problemelor. Când clientul înțelege problema îi este mai ușor să se schimbe.  Consilierul lucrează activ cu clientul în acest stadiu și construiesc înțelesuri împreună.

În acest stadiu consilierul lucrează activ cu clientul pentru a constru sensuri împreună, provoacă perspectiva clientului, uneori își oferă propriile idei și își utilizează propria experiență cu scopul de a-l ajuta pe client să privească lucrurile într-o lumină nouă. Clienții au nevoie adesea de perspectiva externă a consilierului, care le furnizează idei noi și feedback, în special atunci când sunt blocați. Bineînțeles, aceasta nu înseamnă că întotdeauna consilierul are cea mai bună perspectivă, dar el poate avea o perspectivă alternativă pe care clientul ar fi bine să o ia în considerație. Consilierul îi furnizează clientului feedback în legătură cu comportamentul lui din timpul ședințelor și îl asistă în înțelegerea mecanismelor prin care aceste comportamente s-au dezvoltat și a scopurilor la care ele servesc. Înțelegând cum este perceput de către consilier, clientul devine mai capabil să înțeleagă și modul în care alte persoane reacționează la el. În plus, tot în acest stadiu, consilierul și clientul lucrează asupra problemelor care apar în relația terapeutică. Clientul este ajutat să aibă experiențe relaționale corective prin modelarea unor modalități mai eficiente de interacțiune cu oamenii. Altfel, relația poate deveni centrul procesului de învățare în stadiul insight-ului.

În stadiul acțiunii consilierul îl ajută pe client să se gândească la schimbări care să reflecteze noile înțelegeri (insight-ul). Consilierul și clientul explorează împreună ideea de schimbare. Ei încearcă să determine dacă clientul vrea să se schimbe și care este sensul schimbării în viața acestuia. Ei imaginează posibilele schimbări și ăl ajută pe client să ia decizii în legătură cu ce schimbare să urmeze. Consilierul îi învață pe client abilitățile necesare pentru a face schimbări în viața sa. Clientul poate fi ajutat să dezvolte strategii prin care să încerce noi comportamente și să ceară feedback de la persoane din afara relației terapeutice. Tot în acest stadiu consilierul și clientul evaluează continuu efectele planurilor de acțiune implementate și și fac modificări cu scopul de a-la juta pe client să ajungă la rezultatele dorite. Procesul este unul de colaborare. Consilierul îi cere în permannență clientului să vorbească despre sentimentele pe care le are în legătură cu schimbarea.  Consilierul nu se comportă ca un expert, ci ca un ghid care îl asistă pe client în explorarea gândurilor și sentimentelor sale legate de acțiunile pe care le intreprinde și legate de ideea de a face schimbări pozitive în viața sa.

Scopuri și abilități în cele trei stadii (Hill, 2009):