Factori genetici și neurofiziologici în ADHD

Studiile recente scot în evidență faptul că hiperactivitatea cu deficit de atenție este o tulburare de spectru. Acest lucru înseamnă că în familiile copiilor diagnosticați cu ADHD există și alte persoane care prezintă o parte dintre simptomele tulburării, chiar dacă nu îndeplinesc în totalitate criteriile DSM-IV-TR pentru diagnostic.

Studiile pe gemeni au fost utilizate pentru a estima contribuția relativă a factorilor genetici și a mediului la varianța fenotipică a ADHD-ului în populație. Estimarea se face prin compararea ratelor de concordanță a diagnosticului de ADHD, sau a trasăturilor specifice tulburării, la gemenii monozigoți și dizigoți. Datele rezultate din 20 de astfel de studii au arătat că datele genetice explică aproximativ 76% din varianța tulburării la copii și adolescenți, în timp ce la adulți această rată este doar de 30% (Faraone & all, 2005).

O altă metodă utilizată pentru a testa dacă factorii genetici au influență asupra transmiterii familiale a tulburării a fost cea a studiilor de adopție. Rata apariției ADHD la rudele biologice ale copiilor diagosticați cu ADHD a fost mai mare decât la familiile adoptive.

Nikolas și Burt publică în anul 2010 rezultatele unei metaanalize în care au selectat 79 de studii pe gemeni și studii de adopție realizate pe copii diagnosticați cu ADHD, atât tipul inatenție, cât și tipul hiăperactivitate-impulsivitate. Din aceste studii, autorii au reținut pentru analiză 13 eșantioane cu ADHD tipul inatenție și 9 eșantioane de copii diagnosticați cu ADHD tipul hiperactivitate-impulsivitate. Rezultatele au relevat faptul că ambele dimensiuni ale tulburării au o foarte ridicată componentă de determinare genetică. Astfel, factorii genetici s-au dovedit relevanți pentru 71% dintre pacienții cu ADHD tipul inatenție și pentru 73% dintre pacienții cu ADHD tipul hiperactivitate-impulsivitate. În schimb, efectele factorilor de mediu s-au dovedit a fi neglijabile pentru ambele dimensiuni ale tulburării. Efectele genetice nonaditive (de exemplu, interacțiunile dintre alele între și în cadrul locilor) au influente mai puternice asupra inatenției, comparativ cu hiperactivitatea (15% versus 2%), ceea ce sugerează ideea că fiecare dimensiune a tulburării este influențată de factori etiologici specifici. (Nikolas & Burt, 2010)

Studiile anatomice la nivel cerebral realizate pe pacienții cu ADHD au arătat clar implicarea lobilor frontali (Castellanos et al., 2002), parietali (Sowell et al., 2003), ganglionilor bazali (Castellanos and Giedd, 1994), corpului chalos (Giedd et al., 1994) și cerebelului (Berquin et al., 1998). De asemenea, studiile imagistice de fiziologia creierului sprijină ideea implicării circuitului pe partea dreaptă lob frontal – ganglioni bazali, cu o influență modulatorie puternică din partea cerebelului. (Giedd & Rapoport, 2010)

Studiile longitudinale indică o întârziere de dezvoltare a grosimii corticale, în special în lobii frontali. Zona cu cele mai mari diferențe de dezvoltare înregistrate între copiii cu ADHD și cei din grupul de control este cea a cortexului prefrontal mijlociu, care atinge dimensiunile expectate în jurul vârstei de 10.9 ani la copiii cu ADHD, în timp ce la copiii normali ajunge la aceleași dimensiuni în jurul vârstei de 5.9 ani.

Rezultate similare au fost observate și la nivelul hipocampusului: la copiii cu ADHD care răspund la tratament și simptomele se remit, dezvoltarea hipocampusului este similară cu cea a copiilor normali, în timp ce la copiii cu ADHD persistent se înregistrează o scădere progresivă în timp a volumului hipocampusului. (Giedd & Rapoport, 2010)

Reclame

Despre geaninaciuhan

Data nașterii: 18.09.1971 Locul Nașterii: Targu-Neamț Casătorită cu Dan-Lucian Cucu-Ciuhan Copil: Ciprian-Alexandru STUDII: 1995—Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—licențiat în psihologie 1997—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Master în psihodiagnostic şi psihoterapie 2000—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Doctorat în psihologie 2005—Societatea de Psihoterapie Experienţială Română—Psihoterapeut formator supervizor în psihoterapie experienţială 2009—Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Management—Master în Management Public
Acest articol a fost publicat în Despre copii și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s