Lucrul cu furia maladaptativă în psihoterapia experiențială centrată pe emoții

Furia maladaptativaFuria este emoție maladaptativă fie atunci când ea nu mai are rolul de protecție împotriva rănirii sau altei agresiuni, fie atunci când devine destructivă.

Reacția furioasă a clientului la bunătate sau intimitate poate avea la bază experiențe anterioare de încălcare a granițelor personale sau un istoric personal în care acesta și-a format credința irațională că nimeni niciodată nu face nimic bun gratis, fără a dori sau solicita ceva în schimb. Furia este interpretată ca fiind maladaptativă dacă clientul reacționează cu furie la bunătatea necondiționată a altei persoane.

Furia destructivă poate adesea să-și aibă izvorul într-un istoric al clientului încărcat de experiențe violente. Dacă în copilărie clientul a suferit violență verbală și/sau fizică în mod repetat, furia destructivă îi poate cauza probleme majore în relațiile prezente. Va avea tendința să manifeste accese de furie fără control asupra partenerului, cu ieșiri temperamentale frecvente sau să se simtă frecvent iritat fără a avea un motiv real sau suficient de concludent. Acest tip de activare emoțională negativă este de regulă conectată cu evenimente trecute, dar clientul este incapabil să o controleze.

Abordarea terapeutică cea mai potrivită cu acești clienți este de a-i ajuta să devină atenți la semnele corporale și la emoțiile pe care le experiențiază înainte de a exploda. Clientul va învăța în cadrul protejat al terapiei cum să observe toate stările corporale și toate gândurile asociate cu furia. Apoi, el va fi capabil să identifice o altă emoție, de data aceasta adaptativă, care a fost de regulă acoperită de furie. De cele mai multe ori această emoție primară adaptativă este fie frica fie durerea, determinate de nevoia nesatisfăcută în copilărie de a fi iubit. Adesea, furia dezadaptativă a clientului nu are nicio legătură cu cineva sau ceva din prezent pe care acesta ar fi cu adevărat furios, ci este legată de o nevoie a sa neîmplinită. Odată ce clientul înțelege acest lucru, el poate începe să proceseze diferit această experiență emoțională și sa dezvolte mecanisme de prevenire a furiei.

Un caz tipic este acela al clientului care a fost crescut de o mamă ce suferă de o boala mentală gravă, spre exemplu schizofrenie. Pe tot parcursul copilăriei, acest client a trebuit să facă față violenței verbale sau poate chiar și fizice din partea mamei, rigidității regulilor impuse de aceasta, precum și crizelor și decompensărilor care apăreau neprevazut, pentru care el nu se putea pregăti. Clientul poate deveni conștient că pe parcursul întregii copilării a trăit o puternică și permanentă furie “pe boală”, caracterizată ca fiind ceva fără explicație, netratabil și imprevizibil. Scopul explorării terapeutice este identificarea emoției primare funcționale care a fost în tot acest timp acoperită de furie. Aceasta poate fi frica – ne referim aici la frica de imprevizibil – copil fiind îi era în permanență frică de posibilitatea declanșării unei noi crize psihotice a mamei. O altă emoție primară funcțională poate fi tristețea că nu a avut parte de iubirea mamei.

Furia maladaptativă se poate activa de exemplu în prezent în relația cu partenera de viață, în orice situație ce implică un anumit grad de imprevizibil. Clientul poate povesti că se înfurie atunci când partenera încearcă să-l protejeze și să ia asupra ei responsabilitatea unei activități de care depinde bunăstarea familiei. Acesta va fi de fapt motivul pentru care clientul va veni la cabinetul de psihoterapie – faptul că are accese de furie necontrolate față de parteneră, în special când aceasta este evident bine intenționată, iar reacțiile lui îi deteriorează relația de cuplu. Rolul nostru în terapie este să ajutam clientul să identifice și să înțeleagă schema sa emoțională dezaptativă primară și modul în care aceasta îi afectează relația curentă. În cazul acestui client, este posibil să aflăm că furia acoperă teama de neprevăzut și că, atunci când altcineva controleaza situația, el percepe acea situație ca fiind amenințătoare. El reacționează cu furie la propria teama de imprevizibil, mai exact la nevoia sa primară neîmplinită de siguranță, după o schemă învățată bine în copilărie. Odata înțeleasă această schemă, clientul va putea dezvolta mecanisme de identificare și de prevenire a furiei.

Leslie Greenberg propune un foarte frumos exercițiu experiențial de control al furiei maladaptative. Instrucțiunile pe care i le dăm clientului urmează acest algoritm: Identifică situațiile în care ești furios/furioasă pe partenera/partenerul tău. Notează aceste situații și modul în care ele te fac să te simți. Convinge-te că emoția principală este de furie. Identifică gândurile pe care le asociezi acestei emoții. Pune cuvinte în vocea negativă din mintea ta relaționată cu aceste emoții – ce crezi despre tine și despre alții, despre viitor, când ești în această stare. Vezi dacă ești pe deplin convins/convinsă de tot ce spune această voce negativă. Este cumva prezentă și o altă voce, mai puțin dominantă? Dacă da, poți s-o utilizezi pentru a avea o altă perspectivă? Acum reflectează asupra opusului furiei – calitatea căldurii, iubirii, bunătății. Este vreo cale prin care ai putea să lași furia să plece? Imaginează-ți persoana pe care ești furios / furioasă. Poți să te conectezi cu ce anume apreciezi la această persoană? Poți simți iertarea sau iubirea? Încearcă să spui ”Te iert”. Lasă furia și resentimentele să plece și să fie înlocuite de căldură și grijă.

Greenberg pleacă de la premiza că furia maladaptativă vine din violența verbală și/sau fizică suferită de client în trecut, iar acesta trebuie să învețe în terapie să fie atent la ce anume simte în viața curentă, în relația cu partenerul, înainte de a exploda. Identificându-și la timp stările emoționale și simptomele corporale, acesta va învăța să le controleze.

Reclame

Despre geaninaciuhan

Data nașterii: 18.09.1971 Locul Nașterii: Targu-Neamț Casătorită cu Dan-Lucian Cucu-Ciuhan Copil: Ciprian-Alexandru STUDII: 1995—Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—licențiat în psihologie 1997—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Master în psihodiagnostic şi psihoterapie 2000—Universitatea Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei—Doctorat în psihologie 2005—Societatea de Psihoterapie Experienţială Română—Psihoterapeut formator supervizor în psihoterapie experienţială 2009—Academia de Studii Economice din București, Facultatea de Management—Master în Management Public
Acest articol a fost publicat în Despre Psihoterapie și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s